Istoricul

Comuna Archiş este atestată documentar în anul 1552, cu următoarele denumiri : Belarkos, Arcaşii lui Menumerut , Archăş, făcând parte din cetatea Beliului stăpânită de voievodul Menumerut cel înţelept şi apoi de Mihai Viteazul.Are origini în vremuri mult mai îndepărtate, pe raza comunei descoperindu- se urmele unei cetăţi tracice pe muncelul Jidovina de sub vârful Pleşu, unde a fost vatra satului Voivodeşti pustiită în anul 1438.

Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul comunei au scos la lumină obiecte care atestă vechimea acestor aşezări, precum şi continuitatea locuirii în teritoriu, astfel în Dealul Moţului (la Archiş ) s-au descoperit ciocane şi topoare din piatră şlefuită şi găurită , iar la Groşeni -râşniţa de piatră, urme de ceramică şi obiecte casnice la Jidovina.

Prin pădurea numită Gălălău , între Archiş şi Beliu trece vadul de pământ numit TROIANUL, care era graniţa dintre Dacia liberă şi Dacia romană, toate satele actualei comune Archiş făcând parte din teritoriile ocupate de romani.

Administrativ comuna Archiş a suferit mai multe modificări de-a lungul anilor, a făcut parte din Plasa Beliu , judeţul Bihor alături de alte comune , precum Craiva şi Hăşmaş , dupa care a făcut parte din Raionul Ineu , Regiunea Crişana, împreună cu satele aparţinătoare Archiş , Nermiş , Groşeni , Bîrzeşti.

Configuraţia spaţială a satelor nu a suferit prea multe modificări, la fel ca celelalte sate din fosta Plasă Beliu , acţiunile de sistematizare iniţiate de Maria Tereza nu au atins aceste meleaguri, astfel că tipul de sat împrăştiat , format din mai multe crânguri aşezate de-a lungul văilor stă la baza actualei organizări urbanistice care a fost punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a crângurilor, prin unirea lor s-au format aşezările care au rămas până în zilele noastre : trame stradale neregulate având una sau mai multe axe principale care coincid cu principalele căi de comunicaţie şi pe care se sprijină reţeua de străzi secundare.

Primele case construite din materiale tradiţionale (piatră pentru fundaţie, bârne rotunde pentru pereţi, paie pentru acoperiş , mai apoi şindrilă )aveau planul compus din două încăperi: tinda şi camera de locuit , cu intrare din târnaţ (coridor deschis).

Ocupaţiile tradiţionale a locuitorilor acestor meleaguri erau cele tradiţionale : creşterea animalelor, vânatul, pescuitul, culesul fructelor de pădure (afine, mure, măcese, porumbele , ciuperci) lucrări forestiere la gurile de exploatare din M-ţii Codru Moma , morăritul , (mori pe apă) împletitul din nuiele şi răchită şi distilatul băuturilor alcoolice din fructe cu specific local.
După anul 1990 comuna Archiş a fost afectată de criza economică prin care a trecut societatea românească : resurse limitate de existenţă, distanţă mare faţă de municipiul Arad, lipsa unei căi feroviare, migraţia spre oraş.

Din punct de vedere etnografic comuna Archiş se încadrează în zona etnografică a Munţilor Apuseni, la interferenţa dintre Banat şi Bihor.

Portul popular este specific zone Bihor. Căteva datini populare păstrate cum ar fi Dodoloaie(paparude), strigări peste sat (Aure, aure), obiceiuri legate de nunţi , botezuri, înmormântări.

sursa